14 noiembrie 2007

Singuratatea te indeamna sa spui astea ....



Prietenia adevarata...

Cel mai important lucru pe care l`am inteles din filmuletul acesta este
''SA AI GRIJA DE APROAPELE TAU
ATATA TIMP CAT ESTE LANGA TINE,CACI MAI
TARZIU V`A FI IN ZADAR,SI VEI REGRETA''







Fiecare dintre noi, inclusiv eu, suntem responsabili de tot ceea ce se intampla in viata noastra, atat de lucrurile bune, cat si de cele rele.
Fiecare gand care ne trece prin minte ne creeaza viitorul, fiecare vorba pe care o rostim construieste experienta noastra.






Prietenii ...

Parasit de prieteni?
Pot vorbi, poate din experienta mea. Prietenii sunt de mare ajutor intr-o multitudine de situatii dar in anume ipostaze nici ei nu te pot ajuta.
Si ce te faci? Strigi? Alergi si ii implori? Te superi strasnic pe ei? Nu! Disperarea cand te cuprinde , nu-ti da ragaz si nici liniste sa te poti concentra pentru o rezolvare personala sau pentru a solicita ajutor...
E usor sa lansezi fraze dar spun chestii prin care am trecut si trec aproape zilnic datorita unei probleme de-a mele da uite ca nu-s moarta da nici fericita.E greu de una singura si daca iti spun tie sa te lupti e o chestie care ar trebui sa ma mobilizeze si pe mine.Asa-i mai bine sa sfatuim despre actiuni pe care nu suntem in stare sa le intreprindem!



Singuratatea ...

Cand esti singur si nimeni nu te ajuta, ce faci?
Simplu: te ajuti singur!!!
Ne nastem si murim singuri.
De ce tot avem aceasta pretentie de a avea pe cineva langa noi de-a lungul vietii?
Nimeni nu are dreptul sa ceara asta nimanui. Singuratatea nu este o povara, daca stii sa apreciezi complexitatea fiintei care esti. Spune-ti, cand treci prin astfel de crize:
--->"nu sunt niciodata singur/a, pentru ca gandesc!"<---



Disperarea ...

-->"Disperare"<--E un cuvant care-mi fura zambete…e prea mult, e fortat si nu ma caracterizeaza. Cand sunt in cumpana, trag aer in piept de mai multe ori si-o foaie-n fata. A existat un moment in existenta-mi, cand, enervata de neputinta, am simtit nevoia unei minti in plus si-am trimis una din acele foi, la analiza suplimentara. Raspunsul, venit brusc, mi-a certificat banuieli de-o viata – foarte putini oameni sunt capabili de-a traduce-n vorbe ce simt si extrem de putin sunt aceia care pricep ce-ai scris, chiar si-n conditiile-n care te-ai insirat exact/complet in cuvinte. Oamenii, majoritatea, obisnuiesc sa ceara sfaturi, doar pentru a primi binecuvantarea celorlalti, nu pentru a fi analizati, criticati s.a.m.d… Raspunsul pe care l-am primit eu atunci cand numai de-o alta enigma n-aveam nevoie, a fost un exemplu. Nu neg buna-credinta a celui care-ti primeste confesiunea, nu inteligenta si nici iubirea ce probabil o simte la adresa-ti, nici chiar dorinta de-a-ti veni in ajutor. Am constatat insa, cu umire, existenta unui obstacol de nesurmontat: -->propria experienta si educatie il vor opri sa te-nteleaga pana la capat si, uneori, ii vor acorda legitimitatea de-a te judeca si chiar condamna.<--